Cetatea Medievala, Transilvania

         Pentru a-si consolida, dar si pentru a-si mentine puterea in zona Scaunului Mures, Stefan Báthori da ordin pentru fortificarea ansamblului monastic din oras, proiecul fiind finalizat in 1492.

          Vechea fortificatie cuprindea actualul teritoriu de sud-vest al cetatii sub denumirea de Castelul Mic (Kis-Kastély), avand o suprafata de cca. 5000 mp.Din vechea fortificatie s-au pastrat Turnul Mic pe latura dinspre str. Avram Iancu si turnul pastrat juxtapus actualului bastion al blanarilor. La 10 august 1601, mercenarii lui Basta distrug orasul si fortificatia ca pedeapsa ca locuitorii l-au sprijinit pe Mihai Viteazul.

          O noua distrugere are loc la 30 mai 1602, cand 400 de mercenari ai lui Moise Secuiul condusi de Némethi Gergely patrund in oras. In luna august 1602 locuitorii din oras, la initiativa lui Borsos Tamás, trec la intarirea fortificatiei distruse, realizand palisade din lemn.La fel si la 8 septembrie 1602 cand se intareste biserica din cetate prin inzidirea golurilor si transformarea lor in guri de tragere. In 1605, Borsos Tamás obtine din partea principelui Stefan Bocskai acordul de construire a unei noi cetati de zid. Noua cetate nu este realizata dupa un plan ingineresc, ci este realizata in timp, cu bastioane de diferite forme si marimi, adaptate noilor cerinte impuse de armele de foc tot mai grele. Este ultima cetate de tip orasenesc, ea fiind realizata cu sprijinul locuitorilor, care, in vederea construirii cetatii, achita timp de mai multi ani diferite sume de bani, inclusiv prestarea unor zile de munca prin breslele din oras.

          Primul bastion, cel al portii (1613) inca a pastrat sisteme defensive medievale (groapa-capcana, guri de smoala, sant de apa). Bastionul tabacarilor (1620) se aseamana constructiv cu bastioanele fortificatiilor orasenesti din estul Germaniei si Austriei.Prin ocuparea Transilvaniei de catre austrieci, cetatea devine garnizoana, rand pe rand cladirile fiind demolate, in locul lor realizandu-se noi garnizaone (mijlocul sec. XVIII).

         Monumentul traieste prin latura sa tehnica: ziduri groase de 1,20 m, chiar 1,40 m la baza bastioanelor, guri de pacura in zidurile cetatii, alaturi de fante de tragere alungite pentru a permite diferite unghiuri de tragere sau fante in forma de gaura de cheie inversata, pentru tunurile usoare.Acest sistem defensiv era completat de groapa capcana pentru cei nedoriti, amplasata in bastionul portii, avea santuri cu apa cu punti mobile si un drum de straja pentru ca ostenii sa-si faca rondul, inaltat la 1,40 m, sustinut de arcade de caramida cu stalpi de lemn. Ce responsabilitati aveau cetatenii asezarii putem afla din felul cum isi aparau bastioanele pornind de la organizarea pe bresle: Tabacari, Macelari, Blanari, Dogari, Lacatusi si Croitori, fiecare breasla a construit si aparat cate un bastion.